Poveste de omat

Adaugata in 10 Jan - poezie compusa de Otilia Cazimir

Tu nu stii…
A fost odata
O casuta fermecata
Si-n casuta-o fata mica,
Un pisoi si o bunica.

Si-ntr-o iarna, intr-o seara,
Fata s-a uitat afara
Si-a vazut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea…

Dar pe drum cotit si nins,
Umbra sura s-a desprins:
Un voinic abia de-o schioapa
Inota-n omat ca-n apa.

Si proptinduse-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput sa cante-n prag,
Tremurat si subtirel…

Dormi?
Si nici n-am prins de veste!

Usa s-a inchis cu cheia,
Focu-si palpaie scanteia,
Si povestea nu-i poveste:

Eu eram fetita-aceea,
Iar bunica - nu mai este…

Aceasta poezie a fost adaugata pe January 10th, 2008 la ora 10:57 pm si a fost scrisa de Otilia Cazimir. Poti urmari discutiile despre aceasta poezie ( Poveste de omat ) intrand in aceasta pagina sau urmarind feed-ul RSS 2.0. Daca doresti, poti lasa un raspuns ( trackback)

« La drum

Strofa risipita »

Poezii si Poeme Asemanatoare

» Mos Craciun
» Mâţişorii
» Ghiocelul
» La drum
» De pe-o „bună dimineaţă”
» Unde-s ochelarii?
» Ninge
» Pentru tine, primăvară
» Vara
» Ţara mea
» Clopotele
» Ariciul
» Baba iarna intra-n sat
» Puişorul cafeniu
» Vis Alb

Spune-ti parerea

Jocuri ( jocuri flash online ) - Anunturi ( anunturi gratuite ) - Radio ( radio online ) - Articole ( articole )