Poezii, Poeme si Versuri Pentru Tine

Poezii

Poezii -|- Anunturi ImobiliareRevisteZiareLocuri de Munca Contactati-ne

Venere şi Madonă

Adaugata in 09 Jan - poezie compusa de Mihai Eminescu

Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei.

Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie,
Braţ molatic ca gândirea unui împărat poet,
Tu ai fost divinizarea frumuseţii de femeie,
A femeiei, ce şi astăzi tot frumoasă o revăd.

Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată,
Suflet îmbătat de raze şi d-eterne primăveri,
Te-a văzut şi-a visat raiul cu grădini îmbălsămate,
Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer

Şi-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie,
Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,
Faţa pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie,
Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin.

Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieţi de poezie,
Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc,
Şi-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie,
Când în viaţa pustiită râde-o rază de noroc.

Am văzut faţa ta pală de o bolnavă beţie,
Buza ta învineţită de-al corupţiei muşcat,
Şi-am zvârlit asupră-ţi, crudo, vălul alb de poezie,
Şi paloarei tale raza inocenţei eu i-am dat.

Ţi-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie
Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal,
Din demon făcui o suntă, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-ţi murdare, ochiu-aurorei matinal.

Dar azi vălul cade, crudo! dismeţit din visuri sece,
Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheţ
Şi privesc la tine, demon, şi amoru-mi stins şi rece
Mă învaţă cum asupră-ţi eu să caut cu dispreţ!

Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nşelăciune
De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir,
O fecioar-a cărei suflet era sunt ca rugăciunea,
Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir.

O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin,
Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie,
Cu inima stearpă, rece şi cu suflet de venin!

Plângi, copilă? – C-o privire umedă şi rugătoare
Poţi din nou zdrobi şi frânge apostat-inima mea?
La picioare-ţi cad şi-ţi caut în ochi negri-adânci ca marea,
Şi sărut a tale mâine, şi-i întreb de poţi ierta.

Şterge-ţi ochii, nu mai plânge!… A fost crudă-nvinuirea,
A fost crudă şi nedreaptă, fără razem, fără fond.
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti suntă prin iubire,
Şi ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond.

1870, 15 aprilie

Aceasta poezie a fost adaugata pe January 9th, 2008 la ora 11:07 pm si a fost scrisa de Mihai Eminescu. Poti urmari discutiile despre aceasta poezie ( Venere şi Madonă ) intrand in aceasta pagina sau urmarind feed-ul RSS 2.0. Daca doresti, poti lasa un raspuns ( trackback)


Poezii si Poeme Asemanatoare

» Replici
» Veneţia
» Trecut-au anii…
» Un luceafăr
» Te duci…
» Sonet I
» Speranţa
» Povestea teiului
» Sonet III
» Sonet II
» Şi dacă…
» Scrisoarea IV
» Somnoroase păsărele…
» Singurătate
» Şi dacă de cu ziuă…


Spune-ti parerea


Jocuri ( jocuri flash online ) - Anunturi ( anunturi gratuite ) - Radio ( radio online ) - Articole ( articole )

Poeti

Poezii Adaugate Recent
  • » Devenire
  • » Fragment de gand
  • » Ghicitoare
  • » Incertitudine
  • » Replici
  • » Filozofia lui Tandala
  • » Chiromantie
  • » Doar umbra
  • » Comedia
  • » Raspunsul inchipuit al lui Esenin Serghei
  • » Nu ma las
  • » Nu-i piatra sa nu fie rasturnata
  • » Incins de ganduri
  • » La poarta înserării
  • » Perdelele noptii
  • » Şi...
  • » Acelaşi vis
  • » Dor
  • » Si tot alerg
  • » Nu-i nimeni
  • © 2017 Poezii si Versuri | Entries (RSS) and Comments (RSS)

    webhosting itbox