Poezii, Poeme si Versuri Pentru Tine

Poezii

Poezii -|- Anunturi ImobiliareRevisteZiareLocuri de Munca Contactati-ne

Povestea teiului

Adaugata in 09 Jan - poezie compusa de Mihai Eminescu

– Blanca, ştii că din iubire
Făr’ de lege te-ai născut;
Am jurat de la-nceput
Pe Hristos să-l iei de mire!

Îmbrăcându-te-n veşmântu-i,
Lepădând viaţa lumii,
Vei spăşi greşala mumii
Şi de-o crimă tu mă mântui.

– Traiul lumii, dragă tată,
Cine vor, aceia lese-l,
Dară sufletul mi-e vesel,
Tinereţea luminată;

Danţul, muzica, pădurea,
Pe acestea le-ndrăgii,
Nu chiliile pustii
Unde plângi, gândind aiurea!

– Ştiu mai bine ce-ţi prieşte,
Cum am spus, aşa rămâne;
Pentru drumul cel de mâine
De cu azi te pregăteşte!

Mâna Ea la ochi şi-o ţine,
Toate minţile-şi adună,
Să ia lumea-n cap, nebună,
Parc-atâta-i mai rămâne.

Calu-i alb, un bun tovarăş,
Înşeuat aşteapt-afară,
Ea picioru-l pune-n scară
Şi la codru pleacă iarăşi.

Sara vine din arinişti,
Cu miroase o îmbată,
Cerul stelele-şi arată,
Solii dulci ai lungii linişti.

Dar prin codri ea pătrunde
Lângă teiul vechi şi sfânt,
Ce cu flori pân-în pământ
Un izvor vrăjit ascunde.

Îngânat de glas de ape
Cânt-un corn cu-nduioşare
Tot mai tare şi mai tare,
Mai aproape, mai aproape;

Iar izvorul, prins de vrajă,
Răsărea, sunând din valuri –
Sus în codri de pe dealuri
Luna blândă ţine strajă. –

Ca din farmec Ea tresare,
Şi privind uimită-n lături,
Vede-un tânăr chiar alături,
Pe-un cal negru e călare…

Oare ochii ei o mint,
Sau aievea-i, adevăru-i?
Flori de tei el are-n păru-i
Şi la şold un corn de-argint.

Ea privi atunci în jos,
Trece mâna pe la tâmple,
Iară inima-i se umple
De un farmec dureros.

El se da tot mai aproape
Şi cerşea copilăreşte;
Al ei suflet se răpeşte
De închide-a ei pleoape.

Cu o mână îl respinge,
Dar se simte prinsă-n braţe,
De-o durere, de-o dulceaţă
Pieptul, inima-i se strânge.

Ar striga… şi nu se-ndură,
Capu-i cade pe-a lui umăr,
Sărutări fără de număr
El îi soarbe de pe gură;

O desmiardă ş-o întreabă,
Iar ea faţa şi-o ascunde,
Şi aşa de-ncet răspunde
Cu o voce dulce, slabă.

Tot alături călăresc,
Nu au grija nimănuia,
Şi de dragi unul altuia
Ei din ochi se prăpădesc;

Se tot duc, se duc mereu,
Trec în umbră, pier în vale,
Iară cornul plin de jale
Sună dulce, sună greu.

Blându-i sunet se împarte
Peste văi împrăştiet,
Mai încet, tot mai încet,
Mai departe… mai departe…

Sus în brazii de pe dealuri
Luna-n urmă ţine strajă,
Iar izvorul, prins de vrajă,
Răsărea sunând din valuri.

Aceasta poezie a fost adaugata pe January 9th, 2008 la ora 10:59 pm si a fost scrisa de Mihai Eminescu. Poti urmari discutiile despre aceasta poezie ( Povestea teiului ) intrand in aceasta pagina sau urmarind feed-ul RSS 2.0. Daca doresti, poti lasa un raspuns ( trackback)


Poezii si Poeme Asemanatoare

» Replici
» Veneţia
» Venere şi Madonă
» Trecut-au anii…
» Un luceafăr
» Te duci…
» Sonet I
» Speranţa
» Sonet III
» Sonet II
» Şi dacă…
» Scrisoarea IV
» Somnoroase păsărele…
» Singurătate
» Şi dacă de cu ziuă…


Spune-ti parerea


Jocuri ( jocuri flash online ) - Anunturi ( anunturi gratuite ) - Radio ( radio online ) - Articole ( articole )

Poeti

Poezii Adaugate Recent
  • » Devenire
  • » Fragment de gand
  • » Ghicitoare
  • » Incertitudine
  • » Replici
  • » Filozofia lui Tandala
  • » Chiromantie
  • » Doar umbra
  • » Comedia
  • » Raspunsul inchipuit al lui Esenin Serghei
  • » Nu ma las
  • » Nu-i piatra sa nu fie rasturnata
  • » Incins de ganduri
  • » La poarta înserării
  • » Perdelele noptii
  • » Şi...
  • » Acelaşi vis
  • » Dor
  • » Si tot alerg
  • » Nu-i nimeni
  • © 2017 Poezii si Versuri | Entries (RSS) and Comments (RSS)

    webhosting itbox